Îmi amintesc foarte clar când s-a întâmplat povestea.Frunzele de toamnă pluteau în măsură în jos până la sol, recuperând lacul, wher&despe351; obişnuiam să înotăm ca nişte copii, sub soarele era acolo în comitat.Pe vremea aceea eram fericiţi.Ei bine, am crezut că suntem.Dar adevărul era că tânjeai să mă părăseşti, nu să îndrăzneşti să-mi spui.În acea noapte preţioasă, privind lacul, vag conştient.Ai spus: " Povestea noastră se termină. "
Ploaia a fost uciderea ultimele zile ale verii, ai fost uciderea ultima mea suflare de dragoste, de mult timp în urmă.Eu încă nu N'353;39;Nu cred I&Em353;39;am să-l fac prin o altă poveste de dragoste.Mi-ai luat totul de lângă mine.Și acolo stau,