Istoria dezvoltării

Superaliaje pe bază de nichel (denumite în continuare aliaje pe bază de nichel) au fost dezvoltate la sfârșitul anilor ‘30. Marea Britanie a produs mai întâi aliajul Nimonic pe bază de nichel (Ni-20Cr-0.4Ti) din 1941; pentru a crește rezistența la șantaj a fost adăugată aluminiu, iar Nimonic 80 (Ni-20Cr-2.5Ti-1.3Al) a fost dezvoltat.Statele Unite, la mijlocul anilor ’40, Uniunea Sovietică ’’350;110; la sfârșitul anilor ’40, și China la mijlocul anilor ’50, au dezvoltat aliaje pe bază de nichel.Dezvoltarea aliajelor pe bază de nichel include două aspecte: îmbunătățirea compoziției aliajelor și inovarea tehnologiei de producție.La începutul anilor 50, dezvoltarea tehnologiei de topire a vidului a creat condiții pentru rafinarea aliajelor pe bază de nichel care conțin aluminiu și titan ridicat.Majoritatea aliajelor inițiale pe bază de nichel au fost aliaje deformate.La sfârșitul anilor ‘50, datorită creșterii temperaturii de lucru a lamelor turbinei, aliajele au fost necesare pentru a avea o rezistență la temperaturi ridicate.Cu toate acestea, cu cât forţa aliajului era mai mare, era dificil sau chiar imposibil de deformat.Prin urmare, tehnologia de turnare a investiţiilor a fost folosită pentru a dezvolta o serie de bune aliaje cu temperatură ridicată.La jumătatea anilor ‘60, s-au dezvoltat superaliaje cristaline și monocristaline și superaliaje de pudră metalurgice cu o mai bună performanță.Pentru a satisface nevoile navelor și ale turbinelor industriale cu gaz, s-au dezvoltat o serie de aliaje pe bază de nichel cu crom înalt, cu o mai bună rezistență la coroziune termică și o structură stabilă din anii ‘60. În aproximativ 40 ani de la începutul anilor ’40 și până la sfârșitul anilor ’70, temperatura de lucru a aliajelor pe bază de nichel a crescut de la 700 176; C până la 1100 176C;o creștere anuală medie a aproximativă 10 B 176C.